Habitate dupa clasificarea nationala

În cele 4 tipuri de ecosisteme au fost identificate 14 habitate româneşti – Anexa nr.1.3- Mãrimea suprafeţelor ocupate de habitatele româneşti

Tufărişuri temperate

a) R. 3122. Tufărişuri ponto–panonice de porumbar (Prunus spinosa) şi păducel  (Crataegus monogyna)-vezi habitat Natura 2000 40A0*

b) R. 3133. Tufărişuri de cătină albă Hippophaö rhamnoides (As. Hippophaö-Berberidetum).

As. Hippophaëo – Berberidetum Moor. 1958 este în categoria asociaţiilor antropofile. Fitocenozele de Hippophaë rhanunculoides se dezvoltă pe terenuri erodate, alunecări de teren şi pe rupturi de pante cu solul puţin fixat. Prin sistemul radicular şi capacitatea de a se înmulţi prin drajonare joacă un rol deosebit de important în fixarea terenurilor, contribuind activ la refacerea structurii acestuia. În zona Tohani asociaţia este prezentă pe pantele nord-estice unde formează tufărişuri relativ dense, realizând o acoperire completă a habitatului. În cadrul sitului habitatul formeazã o fâşie destul de lată care ocupă 1,8657 ha reprezentând 3,7314 % din suprafaţa sitului. Instalarea habitatului, caracterizat de o structură foarte compactă, greu de străbătut, se datorează cu predilecţie aspectului puternic erodat al acestui versant. Are o valoare conservativã redusã.

Stepe şi pajişti xerice calcicole

c)R. 3404. Pajişti ponto-panonice de Festuca rupicola şi Koeleria macrantha- vezi habitat Natura 2000 6250*

d)R. 3406. Pajişti daco–sarmatice de Carex humilis cu Stipa joanis şi Brochypodium pinnetum.

În Situl Stânca Tohani acest habitat este reprezentat de două asociaţii Prima este As. Thymo comosi-Galietum albi Sanda et Popescu 1999, care se dezvoltă pe grohotişurile calcaroase, mobile sau în curs de fixare. Speciile caracteristice sunt: Thymus camosus, Teucrium montanum şi Galium album (erectum). Este o asociaţie termofilă cu numeroase elemente sudice dintre care mai reprezentative sunt: Teucrium chamaedrys, Sanguisorba minor, Cytisus nigricans, Salvia verticillata. Fitocenozele de Galium album sunt bine reprezentate pe versantul sud-vestic al dealurilor Duşmăneasa şi Petricanu.  Asociaţiile ce alcătuiesc vegetaţia xerofilă sunt cele mai reprezentative şi sunt grupate în Clasa Festuceto-Brometea. Numai insular, pe suprafeţe relativ reduse, întâlnim câteva  specii mezofile care alcătuiesc fitocenoze de mici dimensiuni în zonele microdepresionare, cu solul mai bine aprovizionat cu umiditate.

A 2-a As. Carici humilis-Stipetum joaniis (pennatae), Pop et Hodişan 1989 este tipică habitatului. Habitatul format de aceste asociaţii are o suprafaţă de 2,8100 ha, reprezentând 5,6200 % din suprafaţa sitului, având o valoare conservativã moderată.

e)R. 3414. Pajişti ponto – panonice de Festuca valesiaca (As. Taraxaco serotinae – Festucetum valesiacae)- vezi habitat Natura 2000 6240*

f)R. 3415. Pajişti Ponto – balcanice de Botriochloa ischanei (As. Botriochloetum ischaemi)

În Situl Stânca Tohani As. Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. 1937) Pop 1977 este caracteristică terenurilor erodate cu pantele moderate până la puternic înclinate, dar şi pe terenuri plane, uscate şi intens păşunate. Este o asociaţie secundară, instalată pe locurile unde domină speciile bune furajere: Poa angustifolia, Festuca valesiaca, Stipa capillata, dar care, prin folosirea intensivă şi de lungă durată a pajiştii, s-au rărit şi au fost înlocuite de Botriochloa ischemum, plantă mult mai rezistentă la tasare şi mai puţin pretenţioasă în ceea ce priveşte structura solului. Asociaţia este bine reprezentată pe versanţii sud-vestici, pe pante moderat şi slab înclinate, cu soluri pietroase sau relativ profunde. Asociaţia este prezentă în sit pe suprafeţe distribuite astfel: cea mai mare suprafaţă înconjoară dealul Duşmăneasa, ocupând 2,5233 ha pe ambii versanţi. Pe versantul sud-vestic asociaţia se întrepătrunde cu plantaţia de pin. Celelalte suprafeţe sunt situate pe versantul nord-estic al dealului Strehanu, având 6,1694 ha. Suprafaţa totalã reprezintã 17,3857 % din suprafaţa sitului. Habitatul are o valoare conservativã redusã.

g) R. 3417. Pajişti Ponto - balcanice de Agropyron (brandzae) ponticum

În Situl Stânca Tohani este prezentă As. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970 care se găseşte în mod deosebit pe terenurile puţin răscolite de la margini, dar şi în afara sitului pe pârloagele înţelenite, pe locul viilor părăsite. Fitocenozele de Agropyron pectiniforme sunt insulare şi de mici dimensiuni, dar cu compoziţia floristică specifică acestui tip de vegetaţie. Se semnaleazã în partea sudică a dealului Petricanu unde ocupã 1,4766 ha, şi în sud-vestul dealului Strehanu, pe o suprafaţă de 4,0545 ha, în lungul cărărilor puţin circulate. Habitatul format reprezintă 11,0622 % din suprafaţa sitului, având o valoare conservativã moderată.

h)R. 3420. Pajişti vest-pontice cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Cynodon dactylon şi Poa angustifolia (As. Artemisio-austriacae–Poetum bulbosae; Cynodonto–Poëtum angustifoliae).

În Situl Stânca Tohani  asociaţiile secundare care participă la structura habitatului analizat sunt: As. Cynodonti–Poëtum angustifoliae (Rapaics 1927) ex Soó 1957, şi  As. Artemisio austriacae-Poetum bulbosae (I. Pop 1970). În asociaţie apare slab reprezentată şi specia Echium russicum, specie de interes comunitar. În cazul păşunatului excesiv, apar unele specii ruderale cum sunt: Carduus hamulosus, Euphorbia micaeensis, Convolvulus arvensis, Carduus nutans, Euphorbia agraria. Asociaţia este răspândită pe ambii versanţi ai dealurilor Tohani. Cealaltă asociaţie prezentă în sit este rezultatul folosirii pajiştilor de Festuca valesiaca, Poa angustifolia sau Stipa capillata. Fitocenozele se dezvoltă atât pe terenurile plane, cât şi pe versanţi  abrupţi, asociaţiile fiind distribuite pe versantul nord-estic al dealurilor Strehanu şi  Petricanu. Întreaga suprafaţă a habitatului ocupă 6,5501 ha, reprezentând 13,1002 % din suprafaţa sitului, prezentând o valoare conservativã redusã.

Pajişti mezofile

i)R. 3715. Pajişti danubian – pontice de Agrostis stolonifera (As. Agrostietum stoloniferae (Ujvarosii 1941) Burduja 1956).

Această asociaţie este bine dezvoltatã deoarece nu a fost supusã unui păşunat agresiv. La nivelul sitului acest habitat ocupă suprafeţe distribuite în şaua dintre dealurile Duşmăneasa şi Strehanu, şi în clisura dintre dealul Strehanu şi Petricanu. Suprafaţa totală este de 2,9164 ha, reprezentând 5,8328 % din suprafaţa totală a Sitului Stânca Tohani. Habitatul are o valoare conservativã redusã.

j)R 3716. Pajişti danubiano – pontice de Poa pratensis (As. Poëtum pratensis Răvăruţ.et Căzăceanu et Turenschi 1956) - vezi habitat Natura 2000 6510

Grohotişuri

k)R. 6112. Comunităţi est – carpatice de grohotişuri mobile cu Thymus camosus, Galium album şi Teucrium montanum (As. Thymo comosi – Galietum albi Sanda, Popescu 1999)

Prezenţa As. Thymo comosi-Galietum albi Sanda et Popescu 1999, în Situl Stânca Tohani este evidenţiată prin speciile caracteristice: Thymus camosus, Teucrium montanum şi Galium album (erectum) care se dezvoltă pe grohotişurile calcaroase, mobile sau în curs de fixare. Este o asociaţie termofilă cu numeroase elemente sudice dintre care mai reprezentative sunt: Teucrium chamaedrys, Sanguisorba minor, Cytisus nigricans, Salvia verticillata.

Fitocenozele de Galium album sunt bine reprezentate pe versantul sud-vestic al dealului Duşmăneasa, versantul sudic al dealului Strehanu şi versantul sud-estic al dealului Petricanu. Vegetaţia xerofilă este dominantă pe dealurile Tohani, iar asociaţiile ce o alcătuiesc sunt grupate în Clasa Festuceto-Brometea. Numai insular, pe suprafeţe relativ reduse, întâlnim câteva  specii mezofile care alcătuiesc fitocenoze de mici dimensiuni în zonele microdepresionare, cu solul mai bine aprovizionat cu umiditate. Asociaţia ocupă cea mai mare suprafaţă din sit, având o distribuţie foarte bine reprezentată pe versanţii calcaroşi foarte abrupţi ai sitului. Habitatul ocupă 12,0696 ha, reprezentând 24,1393 % din suprafaţa sitului Stânca Tohani. Acest habitat are o valoare conservativã mare, fiind şi un habitat endemic, cu un statut de conservare favorabil.

Comunităţi ruderale

l)R. 8703. Comunităţi antropice cu Agropyron repens (As. Convolvolo – Agropyretum; Arctio – Ballotetum).

În Situl Stânca Tohani As. Arctio – Ballatetum nigrae Morariu 1943,  este răspândită în zonele influenţate antropic unde ocupă suprafeţe de mici dimensiuni, pe terenurile bogate în substanţe nutritive. Mai apare şi As. Artemisietum annuae Morariu 1943 em. Dihoru 1970, care este considerată  asociaţie pionieră caracteristică terenurilor uşor bătătorite, luto-nisipoase. Asociaţia a fost identificată în apropierea locuinţelor de la baza sitului şi în lungul şoselei şi carărilor din partea vesticã a dealului Duşmăneasa. Habitatul prezintă o valoare conservativã redusă.

m)R. 8702 Comunităţi antropice cu Onopordum acanthium, Carduus nutans

şi Centaurea calcitrapa (As. Onopordetum acanthii)

Prezenţa As. Onopordietum acanthii Br.-Bl. et al. 1936 în situl Stânca Tohani se face prin specia Onopordon acanthium care se dezvoltă insular pe terenurile cu acumulări de materiale organice în descompunere, pe locul unde s-au depozitat gunoaiele provenite din gospodării, precum şi acolo unde au staţionat animalele în timpul păşunatului. Puţinele plante însoţitoare apar la periferia fitocenozelor şi au număr mic de indivizi. Este semnalatã în apropierea proprietăţii private, pe locurile unde s-au depozitat materiale vegetale sau gunoi de grajd. Habitatul prezintă valoare conservativã redusă.

n)R. 8704. Comunităţi antropice cu Polygonum aviculae, Lolium perene,

Sclerochloa dura şi Plantago major (As. Lolio – Plantaginetum; Sclerochloo – Polygonetum)

În Situl Stânca Tohani, As. Lolio – Plantaginetum majoris (Linkola 1921) Beger 1930 reprezintă vegetaţia nitrofilă care se dezvoltă pe terenurile bătătorite, bogate în elemente nutritive. Asociaţia are un rol ecologic major deoarece prin pătura verde de la suprafaţă şi sistemul radicular bine dezvoltat fereşte solul împotriva eroziunii şi păstrează structura acestuia. Este întâlnitã la marginea sitului, în apropierea proprietăţilor particulare din vecinãtate, pe marginea DJ 102D.

As. Sclerochloa – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940 populează terenurile bătătorite, fiind întâlnite pe marginea drumurilor, în curţi, cărările dintre culturi, pe terenurile intens calcate dar cu un conţinut ridicat de substanţe azotoase. În zona Tohani este semnalatã la baza dealurilor, precum şi în lungul proprietăţii private din partea de nord-vest a sitului. Asociaţia este de dimensiuni reduse, dar cu structura floristică caracteristică acestui tip de vegetaţie. Habitatul prezintă o valoare conservativã redusă.