INTREBARI FRECVENTE DESPRE NATURA 2000
CE ESTE NATURA 2000?
In mai 1992 guvernele din Uniunea Europeana
au adoptat o legislaţie menitã sã protejeze toate habitatele şi speciile serios
ameninţate de pe continentul european. A apãrut astfel DIRECTIVA HABITATE ce
completeazã DIRECTIVA PASARI adoptatã în 1979. Obiectivul principal al ambelor directive este crearea unei reţele
de situri (zone, arii, teritorii) numitã NATURA 2000.
DIRECTIVA
PASARI are ca cerinţã
desemnarea ARIILOR DE PROTECTIE SPECIALA (SPA) pentru pãsãri. DIRECTIVA HABITATE stabileşte ARIILE
SPECIALE DE CONSERVARE (sau situri de interes comunitar-SCI) desemnate pentru
alte specii şi pentru habitate ( habitatul este o parte a unui teritoriu ce
oferã indivizilor dintr-o specie toate condiţiile de dezvoltare şi
prosperitate).
Toate statele membre ale UE contribuie la
crearea acestei reţele de-a lungul continentului.
CE ESTE SPA?
ARIILE
DE PROTECTIE SPECIALA sunt
desemnate prin DIRECTIVA PASARI pentru a asigura protejarea şi managementul
zonelor care sunt importante pentru speciile de pasari rare şi vulnerabile
deoarece reprezintã locuri de cuibãrire, de hrãnire, de iernare sau de popas în
timpul migraţiilor.
CE ESTE SCI ?
ARIILE SPECIALE DE CONSERVARE (situri
de interes comunitar) sunt desemnate prin DIRECTIVA HABITATE şi asigurã
plantelor şi animalelor rare sau vulnerabile, precum şi habitatelor, o protecţie şi un management corespunzãtoare.
CE FACE CA ACESTE
SITURI SA FIE SPECIALE?
Aceste
situri protejeazã habitatele vulnerabile cum ar fi zonele umede, care la rândul
lor asigurã ocrotirea unor specii de plante şi animale care au nevoie de aceste
locuri ca sã supravieţuiascã. De-a lungul Europei sunt protejate numeroase
habitate, de la fâneţe pânã la vaste estuare, chiar peşteri, şi o uriaşã
varietate de animale. Nu sunt protejate numai habitate naturale, dar şi cele
seminaturale, cum ar fi pãşunile, care depind de managementul oamenilor.
CUM SUNT ALESE ACESTE SITURI?
Fiecare
stat-membru al UE trebuie sa punã la punct o listã cu zonele ce conţin
habitatele şi speciile din cele douã directive, listã ce va fi ulterior înaintatã
Comisiei Europene. In cazul siturilor SCI, desemnate prin Directiva Habitate,
are loc la nivel european un proces de evaluare şi de selecţie, lucru care nu
se întâmplã pentru siturile SPA din Directiva Pãsãri. Pentru ambele tipuri de
situri este sarcina statelor membre sã punã în practicã mãsurile de protejare şi
conservare.
UNDE EXISTA ASTFEL
DE SITURI?
Reţeaua
ecologicã NATURA 2000 este rãspânditã în toatã Europa, din Finlanda pana în
Insulele Canare, acoperind aproximativ 20 % din teritoriul continental, aşa cã
cei mai mulţi cetãţeni europeni trãiesc în apropierea unui sit NATURA 2000.
CAT TEREN ACOPERA
NATURA 2000?
SPA–urile
acoperã peste 212000 kmp, iar SCI-urile acoperã 418000 kmp. Spania are cel mai
extins teritoriu clasificat în situri NATURA 2000. Listele DIRECTIVEI HABITATE
cuprind 230 specii de animale şi 483 specii de plante şi 198 tipuri de habitate
naturale ce trebuie protejate. Prin DIRECTIVA PASARI sunt ocrotite 181 specii
de pãsãri.
CINE ARE GRIJA DE
SITURILE NATURA 2000?
Statele
membre UE sunt responsabile pentru pentru asigurarea managementului în aceste
situri, de cãtre autoritãţile cu atribuţii în conservarea biodiversitãţii din
fiecare ţarã. Aceste instituţii lucreazã adesea în parteneriat cu alte autoritãţi,
organizaţii de voluntari, fundaţii locale sau naţionale şi proprietarii de
terenuri.
DE UNDE VIN
SUSTINERILE FINANCIARE?
Se
presupune cã statele membre UE vor suporta cheltuielile pentru siturile din ţãrile
respective, dar pentru a ajuta aceste ţãri sã plãteascã realizarea unor
proiecte sau lucrãri urgente de conservare, UE asigurã bani din fondul numit
LIFE-Nature care este administrat de Directoratul de Mediu al Comisiei
Europene. Existã de asemenea un numãr de alte fonduri comunitare care pot fi
folosite pentru NATURA 2000, cum ar fi fondurile structurale şi cele pentru
agricultura şi mediu.
CUM AFECTEAZA
DESEMNAREA SITURILOR NATURA 2000 ACTIVITATILE DIN INTERIORUL ACESTOR ZONE?
Uneori
anumite activitãţi trebuie restricţionate sau stopate, acolo unde reprezintã o
serioasã ameninţare pentru speciile şi habitatele vizate spre conservare.
Aceste mãsuri se adapteazã întotdeauna cazurilor discutate. Conservarea în bune
condiţii a vieţii sãlbatice nu este incompatibilã cu activitãţile umane. De
fapt anumite zone depind de unele activitãţi umane pentru management şi
supravieţuire, aşa cum se întâmplã în agriculturã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Suntem aici sa va ascultam opiniile. Va rugam sa comentati!