Ecosisteme si habitate Natura 2000

Ca rezultat al clasificării şi corespondeţei habitatelor româneşti cu Natura 2000 au fost identificate 4 habitate de interes comunitar, dintre care 3 sunt prioritare.

Tipurile de habitate identificate:

Denumirea şi codul Natura 2000	Anexa Directivei Habitate şi OUG nr.57/2007	Procentul acoperit de tipul habitat raportat la întreaga arie a proiectului	Statutul de conservare în aria  proiectului
40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice (Subcontinental peri-Pannonic scrub)	Anexa 2 la OUG nr. 57/2007	3,30	favorabil
6240 * Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands]	Anexa 2 la OUG nr. 57/2007	7,07	nefavorabil
6250* Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands]	Anexa 2 la OUG nr. 57/2007	6,34	nefavorabil
6510 Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) [Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)]	Anexa 2 la OUG nr. 57/2007	4,46	favorabil

În urma cercetărilor în teren a speciilor şi a asociaţiilor şi pe baza literaturii de specialitate, au fost identificate un număr de 4 tipuri de ecosisteme grupate astfel-Anexa nr.2 Harta tipuri de ecosisteme:

a)     Lande şi tufărişuri temperate.

b)    Stepe şi pajişti xerice calcicole.

c)     Pajişti mezofile.

d)    Grohotişuri şi comunităţi ruderale.

Harta habitate

Harta ecosisteme

Lande şi tufărişuri temperate

NATURA 2000: 40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub]

R. 3122. Tufărişuri ponto – panonice de porumbar (Prunus spinosa) şi păducel (Crataegus monogyna).

În situl Stânca Tohani As. Pruno spinosae – Crataegetum (Soó 1927) Hueck 1931 este asociaţie antropofilă.  Este cea mai răspândită asociaţie de arbuşti, fiind prezentă pe ambii versanţi dar mai mult pe cel sudic unde Crataegus monogyna a fost plantat împreună cu celelalte specii forestiere pentru refacerea pădurii. Compoziţia floristică este bogată, fiind prezente speciile caracteristice tufărişurilor dar şi pajiştilor din zonă. Speciile arbustive mai frecvent semnalate sunt: Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rhamnus cathartica, Cytisus nigricans. Dintre plantele ierboase menţionăm: Poa angustifolia, Teucrium chamaedrys, Galium glaucum, Asperula cynanchica, Elymus repens, Medicago falcata, Thalictrum minus, Clinopodium vulgare, Origanum vulgare. Allium albidum ssp. albidum Tischer et Bieb (A. flavescens Besser). Asociaţia realizează o acoperire discontinuă a habitatului, în funcţie de suprafaţa ocupată.  Deşi este răspândit pe ambii versanţi, cel mai bine este reprezentat în limita nord-vesticã a sitului, în zona proprietãţii particulare, şi pe dealul Petricanu, fiind format din tufărişuri caracteristice. La nivelul sitului habitatul ocupă 1,6508 ha şi este echivalat cu habitatul Natura 2000 40A0* care ocupă astfel 3,3016% din suprafaţa Sitului Stânca Tohani, cu un statut de conservare favorabil.

Stepe şi pajişti xerice calcicole

NATURA 2000: 6250* Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands]

R.3404. Pajişti ponto-panonice de Festuca rupicola şi Koeleria macrantha

În Situl Stânca Tohani As. Festucetum rupicolae Burduja et. al. 1956, este o asociaţie tipică. Specia caracteristică este larg răspândită în ţară, realizând pajiştile xerofile de pe pantele moderat înclinate din zona dealurilor. Pe dealurile Tohani este semnalată în partea superioară a pajiştilor de Poa angustifolia şi Botriochloa ischaemum, unde realizează fitocenoze sub formă de benzi la limita vegetaţiei saxicole. Compoziţia floristică este bogată în specii dintre care mai reprezentative sunt: Jurinea arachnoidea, Trinia ramosissima, Anthericum ramosum, Teucrium chamaedrys, Botriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, Agropyron intermedium, Onobrychis viciifolia, Medicago falcata, Salvia verticilata. De remarcat este prezenţa speciei Pulsatilla balcana, care înlocuieşte pe Pulsatilla pratensis din fitocenozele de Pulsatillo-Festucetum rupicolae (Dostál, 1933) Soó 1963, cunoscută în regiunea Panonică. Asociaţia Festucetum rupicolae cu Pulsatilla balcanica reprezintă corespondentul Ponto-balcanic al fitocenozelor de Festuca rupicola.). Asociaţia realizează o acoperire discontinuă a habitatului, în funcţie de suprafaţa ocupată. Habitatul este răspândit pe versantul sudic al zonei centrale a sitului, dealurile Duşmăneasa şi Petricanu, având o suprafaţă de 3,1707 ha şi fiind echivalat cu  habitatul Natura 2000 6250* care reprezintă 6,3414 % din Situl Stânca Tohani, cu un statut de conservare nefavorabil.

NATURA 2000: 6240* Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands]

R. 3414. Pajişti ponto – panonice de Festuca valesiaca

În Situl Stânca Tohani As. Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae

(Burduja et al. 1956) Sârbu et al. 1999, reprezintă principala asociaţie a pajiştilor xerofile, alături de Poa angustifolia sau Botriochloa ischaemum. Ocupă suprafeţe întinse în toate zonele ţării, fiind frecvent întâlnită pe terenuri plane dar şi pe cele moderat înclinate, mai rar pe versanţi abrupţi.

În teritoriul de care ne ocupăm este bine reprezentată pe ambii versanţi, ocupând terenurile din partea superioară a fitocenozelor de Poa angustifolia. Speciile cele mai frecvent întâlnite în cadrul asociaţiei sunt: Festuca valesiaca, ce realizează o acoperire de 50-60%, alături de care mai menţionăm: Taraxacum serotinum, Thymus pannonicus, Artemisia austriaca, Jurinea arachnoidea, Medicago falcata, Astragalus onobrychis, Salvia austriaca, Potentilla argentea, Salvia nemorosa, Salvia nutans. Speciile ruderale mai frecvent întâlnite în zonele intens păşunate sunt: Carduus nutans, Carduus acanthoides, Euphorbia cyparissias, Eryngium campestre. În cadrul fitocenozelor de Festuca valesiaca de pe dealurile Tohani apare uneori destul de mult Sanguisorba (Paterium) minor, împreună cu celelalte specii caracteristice asociaţiei, ceea ce aminteşte de asociaţia Poterio-Festucetum valesiacae J. Danon 1964, menţionată de N Boşcaiu din sud-vestul ţării. Habitatul este prezent în sit pe douã suprafeţe, în limita nord-vesticã din zona proprietãţii particulare şi în limita sud-esticã. Suprafaţa din sit este de 3,5394 ha şi este echivalatã cu habitatul Natura 2000 6240* care reprezintă 7,0788 % din suprafaţa Sitului Stânca Tohani, cu un statut de conservare nefavorabil.

Pajişti mezofile

NATURA 2000: 6510 Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) [Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)]

R 3716. Pajişti danubiano – pontice de Poa pratensis Festuca pratensis şi Alopecurus pratensis.

Habitatul din Situl Stânca Tohani este reprezentat de As. Poëtum pratensis Răvăruţ, Căzăceanu. et Turenschi. 1956, şi As. Cynodonti–Poëtum angustifoliae (Rapaics 1927) ex Soó 1957. Specia Poa pratensis caracteristică primei asociaţii, este o specie foarte răspândită în ţara noastră, realizând fitocenoze caracteristice în luncile râurilor şi în locurile unde solul este moderat umed. Preferă solurile aluviale dar nu lipseşte nici de pe cele luto-nisipoase şi pe lăcovişti, având un pronunţat caracter mezofil. În zona Tohani pajiştile de Poa pratensis sunt mai reduse, acestea fiind limitate la mici suprafeţe la baza pantelor, acolo unde apa de precipitaţii se adună în cantităţi mai mari, în microdepresiuni sau şanţuri, în lungul drumurilor sau al cărărilor mai puţin circulate. Specia caracteristică, Poa pratensis, este însoţită de un număr relativ mare de specii mezofile, fidele acestui tip de vegetaţie, dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perene, Dactylis glomerata, Trifolium repens, Daucus carota, Elymus (Agropyron) repens, Trifolium pratensis, Plantago lanceolata. Poa pratensis este specie foarte bună furajeră fapt care face ca pajiştile dominate de această plantă să fie intens păşunate. Păşunatul intensiv duce, cu timpul, la dispariţia unor specii furajere bune şi apariţia celor care nu sunt consumate de animale, dintre care enumerăm: Cirsium arvense, Eriyngium campestre, Alyssum alyssoides, Euphorbia cyparissias, Euphorbia nicaensis, Echium vulgare, Mentha longifolia. Cealaltă este o asociaţie secundară, izolată, dar  care este foarte răspândită în ţară, cu deosebire în sud şi est ocupând terenurile plane sau uşor înclinate. Preferă solurile fertile, permeabile, însorite şi deficitare în umiditate. Cele două specii caracteristice şi dominante realizează fitocenoze compacte, cu acoperire ce poate ajunge la 90-95%. În cadrul asociaţiei participă un număr mare de specii în marea lor majoritate xerofile, dintre care cele mai frecvente sunt: Artemisia austriaca, Salvia nemorosa, Achillea setacea, Galium humifusum, Botriochloa ischaemum, Eryngium campestre, Potentilla argentea, Medicago lupulina, Euphorbia cyparissias, Filipendula vulgaris, Asperula cynanchica, Sanguinea minor şi foarte numeroase tufe de Adonis vernalis. Condiţiile din sit au determinat apariţia în şaua dintre dealurile Duşmănesa şi Strehanu, în puţine exemplare, a speciei  Echium russicum, specie de interes comunitar. În cazul păşunatului excesiv, apar unele specii ruderale cum sunt: Carduus hamulosus, Euphorbia micaeensis, Convolvulus arvensis, Carduus nutans, Euphorbia agraria, etc. Deşi asociaţia este răspândită pe ambii versanţi ai dealurilor sitului, în acestă suprafaţă a habitatului sunt condiţii favorabile dezvoltării speciilor mezofile caracteristice cum este şi specia de interes comunitar Echium russicum. Acest habitat are o suprafaţã de 2,2300 ha şi a fost echivalat cu habitatul Natura 2000 6510, reprezentând 4,4632 % din Situl Stânca Tohani, cu un statut de conservare favorabil.